INFORMARE

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi Tratatul privind Uniunea Europeană, cele două tratate fundamentale ale UE, enumeră o serie de cerinţe cu privire la drepturile sociale, inclusiv obiectivul general de protejare a drepturilor sociale şi obligaţiile de  îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi a sănătăţii  publice, precum şi de combatere a excluziunii sociale.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene  include drepturile la securitate socială, la ajutor de şomaj, la pensie, la asistenţă socială şi asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa, precum şi, în anumite condiţii, la asistenţă medicală. Convenţia europeană a drepturilor omului nu include drepturi sociale. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o serie de hotărâri privind drepturile sociale, în cazuri în care acestea aveau legătură cu alte drepturi, precum dreptul la viaţa de familie şi interzicerea torturii.

Cu toate acestea , dreptul UE lasă, în mare parte, în sarcina dispoziţiilor naţionale să stabilească persoanele care pot solicita protecţie socială şi prestaţii sociale şi se axează pe încercarea de a armoniza şi asigura un tratament egal pentru cetăţenii UE care au acces la drepturi sociale în afara ţării lor de cetăţenie.

Ca urmare a crizei financiare şi a măsurilor de austeritate introduse în multe ţări europene începând cu anul 2009, drepturile sociale şi protecţia socială au fost afectate negativ în multe state din Europa.

Un raport din 2015, întocmit pentru Parlamentul European, a constatat că austeritatea din UE are un efect fundamental negativ asupra protecţiei atât a drepturilor economice, sociale şi culturale, cât şi a drepturilor civile şi politice.

În ceea ce priveşte Cipru, Grecia, Irlanda, Italia, Spania şi Portugalia, s-a constatat că exista o creştere a pierderilor locurilor de muncă, a numărului de locuri de muncă cu fracţiune de normă şi temporare şi a numărului de ore de lucru, precum şi o scădere a protecţiei împotriva şomajului şi o scădere a salariilor.  Toate aceste elemente au afectat dreptul la angajare într-un loc de muncă şi la păstrarea locului de muncă în condiţii echitabile, în special în ceea ce priveşte femeile, lucrătorii tineri, persoanele cu handicap, migranţii, călătorii, lucrătorii cu remuneraţii reduse, persoanele pensionate şi cele necăsătorite.

Raportul a constatat, de asemenea, că măsurile precum reducerea numărului de profesori în şcoli şi restricţionarea unor servicii oferite grupurilor vulnerabile, precum copiii cu handicap, copiii romi şi copiii migranţilor, au afectat negativ dreptul la educaţie.

Potrivit raportului, măsurile de austeritate din aceleaşi ţări au afectat dreptul la asistenţă medicală, în special în Grecia şi Cipru. Aceste măsuri au condus la reducerea accesului la asistenţă medicală, inclusiv la medicina preventivă, creşterea costurilor şi a timpului de aşteptare, precum şi aprovizionarea insuficientă cu medicamente.  Raportul a constatat că o serie de grupuri au fost afectate în mod disproporţionat de aceste măsuri, inclusiv persoanele sărace şi fără adăpost, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap şi familiile acestora, femeile şi migranţii fără acte.

Potrivit raportului, pensiile au fost, de asemenea, afectate negativ, în special în ceea ce priveşte scăderea cheltuielilor statului legate de pensii şi scăderea standardului de viaţă al pensionarilor.

MERGI LA STUDII DE CAZ

ÎNŢELEGERE

Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) afirmă că Uniunea trebuie să combată excluziunea socială şi discriminările şi să promoveze justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi şi solidaritatea între generaţii.

Articolul 151 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Uniunea şi statele membre au ca obiective promovarea ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă, permiţând armonizarea acestora în condiţii de progres, o protecţie socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat şi durabil al ocupării forţei de muncă şi combaterea excluziunii.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene include recunoaşterea dreptului de acces la securitate socială şi la prestaţii de securitate sociale, inclusiv la concediu de maternitate, la ajutor de şomaj şi pensie, pentru cetăţenii UE, indiferent unde locuiesc, în conformitate cu legislaţia UE şi cu legislaţia naţională. Aceasta prevede, de asemenea, dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa, pentru toate persoanele care nu dispun de resurse suficiente, dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale.

În pofida existenţei articolelor din tratate şi din cartă, enumerate anterior, regulamentele şi directivele (legile) UE nu au creat norme de aplicare detaliate, care au caracter obligatoriu pentru statele membre ale UE, iar instituţiile UE încă nu au intentat acţiuni pentru a pune în aplicare aceste drepturi. Aceste aspecte sunt lăsate mai degrabă la latitudinea guvernelor naţionale, UE concentrându-se să se asigure că nu există nicio discriminare bazată pe naţionalitate în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi, atunci când statele membre prevăd măsuri de protecţie socială, pe politici şi acţiuni de promovare a protecţiei acestor drepturi.

Condiţii de muncă decente şi protecţia împotriva şomajului

Articolul 153 din TFUE stabileşte obligaţii specifice pentru Uniune în scopul punerii în aplicare a articolului 151, inclusiv îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a sistemelor de protecţie socială, îmbunătăţirea condiţiilor pentru titularii de paşapoarte din afara UE şi combaterea excluziunii sociale. Articolele 27-31 şi 34 din Carta drepturilor fundamentale conţin o serie de drepturi ale lucrătorilor, inclusiv dreptul la informare şi la consultare la locul de muncă, dreptul la negociere colectivă, la protecţie în cazul concedierii nejustificate şi la condiţii de muncă echitabile şi corecte, inclusiv dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă, la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Aceste dispoziţii includ recunoaşterea dreptului de acces la prestaţiile de securitate socială în caz de pierdere a locului de muncă.

În temeiul normelor UE, în cazul în care o persoană se deplasează dintr-o ţară în alta, aceasta are dreptul la aceleaşi prestaţii de şomaj ca şi resortisanţii respectivei ţări. Deşi normele nu sunt aceleaşi în toate ţările în ceea ce priveşte perioada de muncă necesară pentru a putea beneficia de prestaţiile de şomaj şi adesea există diferenţe între perioadele de muncă necesare pentru a beneficia de respectivele prestaţii, ţara în care se mută o persoană trebuie să ia în considerare perioada în care aceasta a lucrat în alte ţări UE ca făcând parte din această perioadă. De asemenea, normele UE permit cetăţenilor să primească prestaţii de şomaj timp de 3-6 luni în alt stat membru al UE, în perioada în care aceştia caută un loc de muncă în respectiva ţară.

Cu toate acestea, scopul normelor UE nu este să adopte măsuri pentru soluţionarea problemei şomajului, a locurilor de muncă în condiţii precare şi a locurilor de muncă prost plătite din întreaga UE, toate acestea reprezentând provocări în ceea ce priveşte dreptul la condiţii de muncă echitabile şi corecte.

În mai 2015, Eurostat a estimat că rata şomajului era de 9,6 % în UE-28 şi 10,3% în zona euro. Nivelul şomajului în rândul tinerilor (sub 25 de ani) era de 20,6% în UE-28 şi 22,1% în zona euro. Totuşi, nivelul şomajului în rândul tinerilor era de 49,7 % în Grecia, 49,3 % în Spania, 43,6 % în Croaţia şi 41,5 % în Italia.

Un raport din 2012,  întocmit pentru Comisia Europeană, a evidenţiat o creştere a numărului de locuri de muncă în condiţii precare  – în special munca involuntară cu fracţiune de normă şi contractele de muncă cu durată determinată, în toate cele 12 state membre evaluate, atât în statele UE mai vechi, cât şi în cele mai noi.   Raportul a subliniat, de asemenea, faptul că pare să existe o tendinţă de creştere a numărului de locuri de muncă nedeclarate în Grecia, Spania, Italia, Letonia şi Bulgaria. Munca prin agent de muncă temporară, prin folosirea unui intermediar între angajator şi angajat, părea, de asemenea, să aibă o tendinţă ascendentă, constatându-se că sectoarele hotelier, agricol, al comerţului cu amănuntul şi al serviciilor de curăţătorie angajează cel mai frecvent persoane în condiţii precare, migranţii fără acte, femeile şi lucrătorii tineri fiind cei mai expuşi la ocuparea forţei de muncă în condiţii precare.

Asistenţa medicală

Articolul 168 din TFUE impune Uniunii să întreprindă acţiuni în vederea îmbunătăţirii sănătăţii publice şi articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale include dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi dreptul de a beneficia de îngrijiri medicale, în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale.

UE nu intervine direct pentru a stabili politica naţională în domeniul asistenţei medicale, ci mai degrabă îşi asumă un rol de coordonare, asigurându-se că cetăţenii UE care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie sunt protejaţi în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii, atunci când aceştia se mută în alt stat membru.

În 2014, Consiliul European a subliniat cu îngrijorare că, din cauza crizei financiare, era afectată posibilitatea ţărilor UE de a oferi acces la sistemul de asistenţă medicală şi protecţie socială, în special în lumina articolului 168 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În afară de problemele evidenţiate în raportul către Parlamentul European (menţionat anterior), un raport întocmit în 2014 de EuroFound a subliniat că măsurile de austeritate determină apariţia unor noi grupuri care sunt vulnerabile la asistenţa medicală precară care se datorează creşterii şomajului, schimbărilor din sistem şi nivelului ridicat de discriminare şi xenofobie.  Acest raport a constatat, de asemenea, că încetarea furnizării de servicii în cadrul unei părţi a sistemului de asistenţă medicală conducea la apariţia unor dificultăţi în alte părţi ale sistemului – precum utilizarea mai frecventă a metodei internării în spital, deoarece familiile au devenit din ce în ce mai puţin capabile să aibă grijă de membrii familiei la domiciliu, şi utilizarea mai frecventă a serviciilor de îngrijire medicală de urgenţă, aceasta fiind o opţiune mai ieftină şi mai la îndemână decât o vizită la medicul generalist.

Educaţia

Articolul 165 alineatul (1) din TFUE afirmă că Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educaţii de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele membre şi, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea şi completarea acţiunii acestora, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre faţă de conţinutul învăţământului şi de organizarea sistemului educaţional, precum şi diversitatea lor culturală şi lingvistică. Articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene afirmă că orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi formare continuă.

La fel ca şi în celelalte domenii discutate aici, UE nu a introdus în domeniul educaţiei norme care să influenţeze politica naţională, ci mai degrabă s-a concentrat pe coordonarea mobilităţii învăţământului şi dezvoltarea politicii educaţionale la nivelul statelor membre, inclusiv în domenii precum programul ERASMUS, asigurându-se că statele membre nu aplică un tratament discriminatoriu, bazat pe naţionalitate, în ceea ce priveşte educaţia cetăţenilor UE, precum şi pe soluţionarea problemei recunoaşterii calificărilor profesionale între statele membre.

În afara problemelor menţionate în raportul către Parlamentul European (de mai sus), referitoare la punerea în aplicare a dreptului la educaţie, în multe state membre ale UE finanţarea pentru universităţi a fost sistată începând din 2008, în vreme ce taxele de şcolarizare au crescut.

Pensiile

Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaşte dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile sociale care acordă protecţie în caz de bătrâneţe. UE a introdus norme pentru a stabili modul în care persoanele care au lucrat în mai multe state UE pot beneficia de pensie şi modul în care persoanele care se pensionează în altă ţară UE pot beneficia de pensie, dar nu intervine direct în normele naţionale privind pensiile.

Material educaţional

Material educaţional

MANIFESTUL CETĂȚENILOR

În 2013, organizaţia European Alternatives a reunit preocupările şi propunerile exprimate de oameni din întreaga Europă într-o serie de propuneri de politici.

În domeniul drepturilor lucrătorilor şi drepturilor sociale, aceasta a recomandat UE adoptarea următoarelor măsuri:

– Introducerea unor norme care să reglementeze stagiile de practică şi plata acestora

– Introducerea unui salariu minim obligatoriu la nivelul UE, bazat pe costurile implicate de traiul la locul de muncă

– Instituirea obligativităţii Garanţiei pentru tineret pentru toate statele membre ale UE

– Promovarea accesului egal la educaţie pentru toţi şi susţinerea acestuia cu un sistem de împrumuturi şi subvenţii pentru educaţia terţiară a nivelul UE

– Garantarea unui nivelul minim al prestaţiilor sociale şi al ajutorului de şomaj pentru toate persoanele şomere din UE

– Garantarea universală a pensiilor la un nivel care permite condiţii de viaţă decente

– Introducerea unui venit de bază universal

– Garantarea drepturilor sociale de bază (un standard de viaţă decent, accesul la asistenţă medicală, o locuinţă şi hrană)

Manifestul Cetăţenilor poate fi citit aici, p. 22 – 43.

STUDII DE CAZ

În curând

În curând

În curând